4 Greșeli pe care dacă le faci, scad autostima celui mic

Știai că ceea ce faci și spui, ar putea condiționa viața și destinul copilului tău?

Poate că fără să vrei, comiți o serie de greșeli, aparent inofensive. Poate că rostești fraze pe care, la rândul tău, le-ai auzit în copilărie. Poate că strigi la cel mic, dar nu pentru că este așa un dezastru la matematică, ci doar pentru că ai venit obosit și nervos de la serviciu.

Dar cum se poate ca astfel de lucruri să-i influențeze viitorul?

În rândurile următoare, venim cu câteva sugestii, nu neapărat reguli ”de bună purtare” pentru părinți. Deoarece chiar și tu, la rândul tău, trebuie să fii atent la cuvintele pe care i le adresezi copilului tău. Sau, în caz contrar, efectele asupra sa vor fi devastatoare, nu doar la nivel de performanțe școlare.

Iată lucrurile pe care trebuie să le excluzi din relația cu cel mic, tocmai pentru ca el să nu-și vadă amenințată stima de sine:

1. Nu îl critica mereu!

Criticile continue nu sunt încurajatoare pentru nimeni, cu atât mai puțin pentru un copilaș care încă se luptă cu primele exerciții de matematică si cu primele teste la limba română. Iar dacă provin din partea persoanelor apropiate, se pot dovedi o amenințare pentru încrederea de sine.

Între laude și critici, trebuie să existe echilibru. Văzându-se criticat în permanență, copilul percepe dezamăgirea părinților care nu fac decât să-i comunice (poate involuntar) că nu îndeplinește ”standardele”. Astfel, pentru a fi apreciat, își va dori să fie diferit.

2. Nu îl lăuda întotdeauna!

Laudele exagerate (chiar și cele complet justificate) îi pot crea un fel de ”dependență”, riscând să devină la fel de distructive precum criticile. În afara familiei, cel mic se va simți nesigur să ia o decizie și, înainte să facă un pas, va fi tentat să caute aprobarea celorlalți.

Prețuiește adevăratele sale succese, fie ele mici sau mai mari și încearcă să precizezi care este motivul aprecierilor. În loc să-i spui doar un simplu ”Bravo!”, adaugă: ”Mă bucur nespus că ești atât de bun la matematică! Sunt mândru de tine!”. Fraze similare îi vor accentua autostima.

3. Nu îl eticheta!

Tot ce îi spui celui mic ( ”Ești un leneș și un fricos!”, ”Nu ești bun de nimic!”, ”Nu ești în stare să înveți ceva!”), într-un mod sau altul, își va pune amprenta peste viitorul său. Este cum i-ai sugera să ducă la îndeplinire un lucru, deși nu se potrivește cu ceea ce dorești.

Copilul tinde să urmeze ”sfaturile” părintești și fiecare cuvânt e lege pentru el. Dar judecă mai degrabă comportamentul său, nu personalitatea! Dacă a luat o notă prea mică la matematică, nu îi spune că nu îl duce capul, ci doar că trebuie să învețe mai mult și să fie mai atent la teste.

3. Nu îl răni cu vorbe!

Adulții comit adeseori greșeala să-și răsfrângă nervii pe propriii copii, chiar când necazurile au o altă ”sursă”. Este dureros când cineva îți spune sec, din senin: ”Dispari din fața mea!” sau ”Nu te mai suport!”. La fel de dureros poate fi și pentru un biet copilaș.

Fraze de genul celor precedente sunt jignitoare și nu trebuie spuse niciodată, nimănui, indiferent de împrejurare. Iar copilul este o persoană și el, ce are sentimente și propria-i demnitate. Dar cu toate că este mic, emoțiile sale pot fi la fel de intense ca ale celor mari.

Nu există părinți care să nu greșească față de copii, iar un prim pas ar fi să devii mai conștient de aceste erori și să încerci să le eviți. Fii doar prudent, fără excese! În caz contrar, protecția exagerată va periclita stima de sine a școlarului de azi, care mâine va ajunge adolescent, apoi adult.