Cum să reacționezi când copilul tău spune o minciună?

123edu ianuarie 20, 2016 Copiii și școala

Cum să reacționezi când copilul tău spune o minciună?

 

Copiii obișnuiesc să spună minciuni încă de la vârste fragede. Și o fac cu o inocență impresionantă, ca și cum ar crede cu adevărat în ele. Uneori mint pentru că au luat o notă prea mică la matematică sau pentru că au uitat să învețe poezia la limba română.

Dar minciuna nu are întotdeauna legătură cu școala. Ocolesc adevărul, dar nu neapărat de frică, ci poate pentru a-și proteja prietenul, din glumă ori să-i impresioneze pe ceilalți. Iar acest lucru nu înseamnă că părinții au eșuat în misiunea de a le oferi o educație sănătoasă.

Dacă și copilul tău are o predispoziție în a deforma realitatea (mai mult sau mai puțin), nu te îngrijora! Potrivit ”studioșilor”, cei mai precoce își încep ”cariera” de… mincinoși, în jurul vârstei de 2 ani. Apoi continuă la fel și când pășesc în clasa pregătitoare.

Mecanismul este de folos în etapa de creștere și învățare. Cel mai probabil, minciuna este dovada unei inteligențe remarcabile și semn că cel mic are o excelentă evoluție cognitivă.

Dar, cum nu cunoaștem tot adevărul despre minciunile copiilor, avem tendința să le pedepsim comportamentul nepotrivit. Crescând cu ideea că orice raport de încredere se bazează pe adevăr, practic, ne pare imposibil să acceptăm opusul și există riscul să reacționăm greșit.

De-a lungul anilor, ne întrebăm ce putem face când ne prindem odraslele cu mâța-n sac. Ce atitudine este bine să adoptăm, cum să le răspundem și cum să prevenim ”recidivele”?

Iată câteva dintre ”directivele” de pus în aplicare:

Învață-l să-și asume adevărul!

Prima regulă este să nu spui minciuni nici tu, ci să fii un bun exemplu pentru copilul tău. În caz contrar, el se va simți îndreptățit să aibă un comportament similar. Învață-l că orice-ar fi, este important să accepte adevărul și să-l mărturisească. Învață-l cum să aibă încredere în ceilalți, dar și ce are de făcut pentru ca restul să aibă încredere în el.

Ascultă ce are de spus!

De cele mai multe ori, în spatele unei minciuni, fie ea și nevinovată, se află un motiv. Niciun copil nu ascunde faptul că nu și-a făcut tema la limba română, doar de dragul de a minți. Ca părinte, ai datoria și responsabilitatea să descifrezi maniera în care se manifestă. Încearcă să înțelegi ce se află la origini și mai ales mesajul transmis odată cu minciuna.

Ține cont de vârsta celui mic

Copilul trece prin diverse etape, în care se modifică modul în care percepe realitatea și o deosebește de fantezie. Dacă la 4 ani, afirmă că a văzut lupul cel rău ascuns sub pat, înseamnă că se află în faza când explorează limitele dintre imaginar și real. Dar dacă în clasele primare spune că nu are lecții, deși are, sigur este conștient de ascunderea adevărului.

Nu exagera cu așteptările!

Descoperindu-l în flagrant, trebuie să ai o reacție senină, care să nu creeze și mai multă presiune asupra sa. Nu-i cere ”misiuni imposibile”, pe care va fi tentat să le ocolească. Cu cât vei vrea să ia note mai mari la testele de la matematică, să fie mai curat și mai ordonat, mai cuminte și mai educat, cu atât mai mult îl vei invita să ascundă ori să modifice realitatea.

Fii cât mai aproape de el!

Apropie-te de cel mic, fă din asta o prioritate. Este important să-i amintești că amândoi vă aflați de aceeași parte a baricadei, că formați o echipă. Arată-i că poate împărți cu tine bune și rele, că împreună puteți înfrunta orice problemă apărută la școală sau acasă. Amintește-i mereu să nu fie temător să vorbească despre ce-l sperie și-l preocupă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *