Cum să recunoaștem dislexia?

123edu noiembrie 24, 2015

Cum să recunoaștem dislexia?

 

Dacă cei mici confundă sunetele sau au dificultăți să citească până și cele mai simple cuvinte, problema nu se reflectă doar în calificativele de la limba română. Adeseori, problema este greșit interpretată și nu are legătură cu inteligența. Din păcate, poate fi vorba despre DISLEXIE.

Ce este dislexia?

În mod normal, odată ce pășește în clasa pregătitoare și apoi în clasa 1, copilul trebuie să reușească să învețe și să recunoască fiecare literă, sunet, fiecare silabă și cuvânt. Trebuie să le știe apoi ”potrivi” fără probleme.

Nu de puține ori, copilul dislexic apare în ochii învățătoarei ca neatent, leneș sau total dezinteresat. Dar adevărul este complet denaturat. Pentru că patologia nu are nicio legătură cu inteligența sau capacitatea de concentrare.

Copiii dislexicii sunt deosebit de inteligenți, însă suferă de o dereglare neurobiologică ce le îngreunează procesul de învățare. Încă din clasele primare, uneori mai devreme, părintele observă că cel mic nu poate deprinde toate acele operațiuni mentale necesare mecanismului de citire și scriere.

Cum se manifestă dislexia?

Performanțele școlare ale copilului dislexic sunt mult sub media colegilor săi de clasă și, în general, mult sub capacitățile intelectuale potrivite vârstei. Practic, dislexicii reușesc cu greu să identifice succesiunea literelor în cuvinte sau combinația corectă de sunete și fac numeroase greșeli de ortografie, aparent inexplicabile.

Se poate întâmpla ca micul învățăcel să citească destul de repede, însă nu și corect. Sau poate citi corect, însă foarte lent. Această din urmă situație se verifică dacă mecanismul de decodare a sunetelor nu este automat.

De multe ori, lectura poate fi însoțită de erori precum omiterea unor sunete, silabe sau cuvinte, de inversarea literelor și silabelor, de confuzii între literele cu o scriere similară (b – d, a – e, m – n), de substituirea unor părți de cuvânt cu altele care au aceeași configurație, etc. Totul se datorează unei carențe în procesarea informației vizuale.

În plus, copilul dislexic din școala primară întâmpină oarecare dificultăți să înțeleagă ceea ce citește. Drept urmare, se vede nevoit să reia textele (activitatea îl obosește în plus) sau chiar să solicite ajutorul părintelui și al învățătorului.

Dislexia poate fi însoțită și de alte tulburări verbale, precum greutatea să rețină cuvintele noi, să efectueze calculele la matematică, să memoreze tabla înmulțirii / împărțirii, să învețe alfabetul, etc.

În certe cazuri, copiii fac confuzii în raportul spațiu – timp (confundă zilele săptămânii și lunile anului, stânga cu dreapta, ieri cu mâine, etc.). Se mai pot confrunta cu imposibilitatea să-și exprime gândurile, să-și organizeze activitățile acasă și la școală sau să deprindă anumite abilități motorii (nu reușesc să se lege la șireturi).

Care sunt simptomele în funcție de vârstă?

Dereglarea, deși prezentă de la naștere, devine vizibilă abia în clasele 1-4, odată cu primele ore de lectură și teste la matematică. Iar uneori începe să-și facă simțită prezența de la o vârstă mult mai fragedă, când se declanșează primele simptome:

De la 3 la 5 ani:

  • Pronunță greșit în special cuvintele mai lungi;
  • Înlocuiește anumite sunete sau le inversează;
  • Nu reușește să despartă cuvintele în silabe;
  • Reține cu greu denumirile cuvintelor noi;
  • Nu deprinde care sunt culorile și formele;
  • Nu poate reda o listă cu mai multe nume sau cifre;
  • Are un vocabular destul de limitat;
  • Nu-și coordonează foarte bine mișcările, etc.

De la 5 la 7 ani:

  • Are dificultăți de citire și de concentrare;
  • Nu percepe legătura dintre sunete și litere;
  • Nu reușește să despartă cuvintele în silabe;
  • Citește cu greu cuvintele izolate;
  • Mănâncă literele, le inversează sau le înlocuiește;
  • Se lasă acaparat de ilustrații și cifre, neglijând conținutul scris;
  • Nu-și amintește ordinea firească a lucrurilor (confundă zilele săptămânii sau numerele);
  • Are mintea ageră, însă nu dă randament la școală, în special la testele scrise;
  • Scrisul îi este uneori indescifrabil;
  • Nu reușește să-și lege șireturile, etc.

De la 7 la 12 ani:

  • Abilitățile intelectuale îi depășesc performanțele la limba română;
  • Nu citește cursiv sau o face foarte lent, cu întreruperi;
  • Ortografia cuvintelor nu corespunde cu nivelul de pregătire;
  • Are un vocabular limitat, îndeosebi la partea scrisă;
  • Nu-și amintește decât cu greu numerele de telefon importante;
  • Nu ține minte nici proverbele sau zicalele;
  • Are dificultăți și la matematică;
  • Se orientează cu greu și confundă stânga cu dreapta;
  • Întâmpină dificultăți în organizarea temelor, etc.

Astfel de manifestări nu constituie baza unui diagnostic, ci doar atenționează părintele de prezența acestei tulburări de învățare. Dar despre ce avem de făcut când medicul ne confirmă diagnosticul, vom descoperi într-o postare viitoare.

2 răspunsuri la “Cum să recunoaștem dislexia?”

  1. Dobre Liliana spune:

    Buna ziua! Ma confrunt cu o problemă legată de fetița mea, avem dificultăți la Dictarile care doamna i le da îmi confunda literele și nu mai stiu cum sa lucrez cu fetița mea pentru a își reveni. Va rog din suflet ajutați-mă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *