Educație alternativă – Principiile pe care se bazează metoda Montessori (partea I)

123edu martie 17, 2016 Copiii și școala

 

Alegerea unei școli pentru cel mic, este o sarcină destul de delicată. Pentru că într-o proporție semnificativă, ”inspirația” părintelui condiționează reușitele de mai târziu ale copilului. Evident, construirea viitorului mai depinde și de voința elevului.

Dar dacă sistemul educațional ales nu coincide cu unul tradițional?

Există și posibilitatea ca părintele să opteze pentru metodologii în care procesul de învățare și cunoaștere rămâne în exclusiva responsabilitate a școlarului. Din această categorie face parte și pedagogia Montessori, cu care te-am ajutat deja să te familiarizezi în postarea ”Educație alternativă – În ce constă metoda Montessori?”.

La noi în țară, metoda Montessori este prea puțin utilizată în școli, existând abia câteva structuri ce corespund învățământului din clasele 1-4 și din clasele 5-8. Cu toate acestea, am considerat că principiile sale, așa cum le poți descoperi în rândurile următoare, îți vor servi drept sursă de inspirație în educarea celor mici, oricare ar fi sistemul de învățământ ales:

Educă-ți copilul să fie independent!

Metodologia Montessori se poate rezuma la o singură frază: ”Ajută-mă să mă descurc singur.”. Părinții mereu dispuși să satisfacă dorințele copiilor, nu fac decât să le ”sufoce” evoluția și să anihileze orice ocazie de a-și dovedi îndemânarea.

În concordanță cu acest sistem educațional, părinții și educatorii au datoria să-i ajute sau mai bine-zis să-i învețe să se descurce singuri (să umble, să vorbească, să se îmbrace, să rezolve exerciții de matematică, etc.).

O mamă ce-și încalță copilul, dar nu-l învață s-o facă de unul singur, nu îl educă, ci îl tratează ca pe o marionetă. Și cu siguranță, asistându-l în deprinderea unor obiceiuri, nu este la fel de confortabil ca atunci când ”executantul” este chiar ea.

Însă îți garantăm că strădania merită efortul! Pentru că odată cu autonomia, copilul nu va reuși doar să descâlcească misterele unor materii complexe precum matematica. Peste ani și ani, se va transforma într-un adult sigur pe el și încrezător în propriile capacități.

Învață-l sa fie riguros în tot ce face!

Meticulozitatea de-acasă, cu tot ce înseamnă rutina de zi cu zi, dar și la școală, când are de redactat rezolvarea la un test de matematică, poate fi privită ca un optim exercițiu de dezvoltare armonioasă a corpului și a minții.

Prin natura lor, cei mici sunt deosebit de curioși. Atrași de detalii, se arată interesați să ducă la îndeplinire anumite sarcini, dar numai dacă le sunt prezentate pas cu pas. Cu astfel de deprinderi, copilul învață să-și controleze mai bine fiecare mișcare și să fie propriul său stăpân.

Spre exemplu, spălatul dințișorilor devine o operațiune interesantă dacă îl înveți cum să-și perieze fiecare arcadă sau câtă pastă de dinți să folosească. Și pentru a nu te dezamăgi, va repeta același ”ritual” la fiecare sesiune de spălat.

Una dintre activitățile recomandate de fondatoarea metodologiei, se concentrează pe învățarea copilașilor să fie cât mai practici: să aranjeze o masă, dar și să servească felurile de mâncare, să spele farfuriile și să fie capabili să le așeze la loc, în dulap.

Nu-l descuraja doar pentru că este mic!

Poate că cel mic tocmai a pășit în clasa pregătitoare, însă vârsta sa fragedă nu trebuie să devină o scuză sau o problemă. Niciun părinte nu ar trebui să judece performanțele și îndemânarea copilului prin prisma numărului de ani.

Este greșit să nu-ți lași copilul să finalizeze niște acțiuni doar pentru că este prea mic. Secretul constă în a-i atribui misiuni potrivite vârstei. Acordă-i încredere și lasă-l să ducă la îndeplinire lucruri simple, pe măsura lui.

La 3 ani, își poate spăla singurel fața, pe când la 5 ani, poate să pună farfuriile pe masă. Iar în clasele primare, este apt să meargă singur până la magazinul din colț sau să-și pregătească ghiozdănelul pentru a doua zi.

Niciun copil nu este prea mic să învețe să devină autonom. Ba mai mult, va simți o deosebită satisfacție să participe la anumite activități și să le arate adulților că și el este capabil, că și el poate, așa cum pot și ceilalți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *