Întoarcerea la școală. Lucruri pe care niciun părinte nu trebuie să le facă (partea I)

123edu septembrie 24, 2015 Copiii și școala

Întoarcerea la școală. Lucruri pe care niciun părinte nu trebuie să le facă (partea I)

 

Să fie adevărat că școala, mai ales în clasele primare, începe să devină o sursă tot mai accentuată de stres nu doar pentru copii, ci și pentru noi, părinții? Merită oare să-i îndurăm efectele, cu mic, cu mare, doar de dragul învățatului?

Răspunsul este categoric, NU.

Ești părinte? Dacă tot a început școala, încetează să-ți mai complici viața inutil! Lăsând deoparte preocupările, gândește-te la un plan în măsură să dea roade încă din clasa pregătitoare.

Copilașul tău poate obține rezultate promițătoare la matematică, la limba română și la orice altă materie, fără doza zilnică de stres. Secretul constă în câteva reguli care, puse în aplicare, ne vor ușura tuturor viața, copiilor și părinților, deopotrivă.

NU da buzna să suni învățătoarea pentru orice mărunțiș!

Cu un școlar în clasa pregătitoare, fie și de clasa 4, este normal să manifești tendința de a fi hiperprotectiv. Zilnic, îți vine să suni învățătoarea și s-o întrebi nu neapărat despre cât de bine se descurcă cel mic la limba română, nici despre cât este de perspicace și înțelege la matematică.

Adeseori, cadrele didactice se regăsesc cu alte genuri de preocupări și întrebări din partea părintelui (”Baiețelul meu a mâncat pachețelul de-acasă?”, ”Se poate să-mi mutați copilul de lângă X, pentru că-l deranjează?”, etc.). Întotdeauna vei găsi argumente să pui mână pe telefon ori să trimiți periodic, câte-un mail.

Totuși, să fim serioși! Trebuie să-i acorzi celui mic o doză de încredere. În plus, dacă apar probleme în timpul programului de la școală, învățătoarea te va atenționa. Iar dacă nu a făcut-o până în momentul de față, înseamnă că nu au existat motive reale de îngrijorare.

Evident, în unele situații, preocupările tale sunt perfect motivate. Instinctul de părinte te îndeamnă să insiști, tocmai pentru că simți că se întâmplă ceva negativ. Chiar poți să ai dreptate.

Însă atâta timp cât este vorba doar despre lucruri banale, nu te mai stresa degeaba! Lasă învățătoarea să-și ducă la îndeplinire atribuțiile, fără să fie nevoită să suporte exagerările și grija aproape obsesivă!

NU te oferi să faci voluntariat la școală de câte ori se ivește ocazia!

Ca părinte, îți dorești copilul perfect, cu cele mai bune rezultate la testele de matematică și cu un talent ieșit din comun la limba română. Iar cu așa copil, ai convingerea că implicarea ta în activitățile sale școlare, trebuie să fie pe măsură.

Într-adevăr, este frumos din partea ta să-ți oferi ajutorul când învățătoarea solicită sprijinul părinților. Copiii se simt și ei mândri să-și vadă părinții ”părtași” la variate activități. Este productiv și pentru școală. Însă toate au o limită.

Fără să-ți dai seama, rămâi mereu singurul ”binevoitor”… Deși nu obișnuiești să faci caz din atâta lucru, grupul părinților activi la viața școlară a copiilor, în linii mari, este același. Ceilalți își vor motiva întotdeauna absența cu lipsa de timp sau altele similare.

Oare nu ești și tu la fel de ”ocupat”, poate nu doar cu serviciul? Și totuși, îți vine greu să refuzi solicitările unei învățătoare mult prea insistente. Are sens să te afli mereu printre puținii părinți ”sacrificați” pentru interesele clasei sau în folosul școlii?

Trezește-te! Nimeni nu te poate judeca dacă nu vei mai spune DA, de fiecare dată. Iar dacă o vei face, în niciun caz nu vei primi medalia de ”părintele anului”. Analizează-ți limitele și prioritățile! Nu te mai simți vinovat pentru refuzul ferm! Dacă situația te depășește, pregătește-te să răspunzi NU!

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *