Și copiii sunt stresați. De ce oare?

123edu octombrie 26, 2015 Copiii și școala

Și copiii sunt stresați. De ce oare?

 

Ritmul frenetic ce caracterizează viața adultului, nu scutește nici copilul de vârstă preșcolară sau școlară. Unora ne vine greu să credem, dar stresul îi afectează și pe cei mai mici școlari din clasa pregătitoare, la fel ca pe cei de la liceu.

Care sunt posibilele cauze ale stresului infantil?

În viață, fiecare ajungem să experimentăm stări de stres. Este ceva normal, până și în cazul copilului, fără să aibă legătură cu vârsta, cu situația socială sau cu mediul (urban, rural) în care învață.

Spre exemplu, se poate întâmpla să aibă o săptămână stresantă din cauza unor teste de matematică, anunțate. Lasă-i răgaz să se calmeze! De regulă, după evaluare, stresul dispare. Abia dacă persistă, este bine să începi ”săpăturile”, căutând detaliul care nu funcționează în comportamentul celui mic.

Dar ce anume determină un copil din clasa pregătitoare să fie stresat?

a. Exigențele de la școală

Potrivit cercetătorilor americani, performanțele școlare se situează pe prima poziție în topul clasamentului cu factorii responsabili de stres. Începând de la temele scrise, poeziile de învățat, până la orar, totul poate deveni o sursă cauzatoare de anxietate.

În unele clase, învățătoarele supun elevii la o adevărată invazie de teste la limba română și matematică. Apoi se adaugă presiunea impusă de părintele nemulțumit de rezultatele obținute, însă dornic să aibă un copil cu merite deosebite la învățătură.

b. Părinții excesiv de grijulii

Pare de-a dreptul paradoxal, însă o altă cauză ce declanșează stresul infantil, este tocmai excesul de zel al părinților. Când familia își face griji psete măsură, adeseori, copilul este programat la vizite medicale repetate și la analize.

Cu o atitudine similară, aparent normală, există riscul ca cel mic să dea semne de stres. O simplă scădere a apetitului sau lipsa interesului se pot transforma în simptome de anxietate. Treptat, copilul începe să se simtă diferit de restul prietenilor, să devină nesigur în tot ce face.

c. Lipsa de mișcare fizică

De regulă, sistemul nostru de învățamânt prevede două ore pe săptămână de educație fizică, prea puține pentru generațiile aflate în formare. În unele școli nici măcar nu există profesor de sport sau învățătoarea înlocuiește ora de sport cu o materie ”de căpătâi”.

Dar copilul din clasele primare este plin de energie și trebuie să se descarce cumva. În schimb, rămâne ore-n șir țintuit în bancă. Dar corpul reacționează prompt, suprimând sinteza de endorfine, hormoni eliberați de creieri, responsabili de starea de bine, ce contrastează stresul.

d. Tensiunile din familie

Familia ar trebui să știe cum să gestioneze momentele dificile cu care se confruntă cel mai tânăr membru al său. Se întâmplă că adulții, trecând și ei prin încercări nefericite (divorț, probleme economice, șomaj, deces), ajung să scape de sub control atât propriul comportament, cât și atitudinea copiilor.

Cei mici simt anxietatea adulților, o ”colectează” și la rândul lor devin anxioși. Stările negative experimentate în perioada copilăriei, mai ales dacă nu sunt rezolvate în timp util, pe măsură ce copilul înaintează în vârstă, continuă să se accentueze.

Nu este complicat să pui capăt suferinței celui mic. Fii alături de el, fă-ți timp să-l asculți, încearcă să construiești un raport special părinte-copil. Cei mici trebuie să știe că oricare le-ar fi frustrările, vor găsi în tine un confident de încredere. Pentru că cel mai bun remediu împotriva stresului ești chiar TU.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *